Stereotipurile cu care se confrunta o WAHM

Stereotipurile cu care se confrunta o WAHM

WAHM = Work At Home Mom (mamă care lucrează acasă)

Astăzi am făcut șnițele pentru prima dată. Nu cred că voi repeta experiența prea des. Vezi tu, eu sunt genul ăla de om care nu face șnițele pentru că nu vrea să deranjeze vecinii… deși nici un vecin nu s-a plâns. Sunt sigură că nu le-a plăcut zgomotul, dar nimeni n-a zis nimic despre asta.

De ce am început articolul ăsta cu șnițele? Pentru că se potrivește foarte bine cu experiența mea legată de stereotipurile cu care se confruntă WAHMs. Sunt sigură că ele există și că multe dintre mămici sunt necăjite de ele, poate chiar aruncate în depresie. Dar în cazul meu, contactul cu ele se face în mare parte în imaginația mea. Nimeni nu mi-a zis în față ceva negativ legat de drumul pe care l-am ales.

Eu am fost work-at-home-person dinainte să fiu mamă și poate și d-aia. Am făcut clar de mult că asta vreau să fac. Desigur că la început apropiații, adică părinții și socrela, au crezut că e o fază și s-au purtat ca atare. Adică m-au aprobat, dar mi-au aruncat sugestii legate de munci care mi s-ar potrivi, în speranța că îmi trece. Apoi când a venit pe lume copilul, și-au închipuit, probabil, că devin și eu mai serioasă, că las la o parte mărgeluțele și ”plastilina” și fac ce trebuie să facă o mamă, și anume – take one for the team, las visele și merg la muncă stabilă (financiar). În timp și-au dat seama că n-au cu cine. 😛 Dar întrebarea tot a răsărit din când în când pe buzele lor (sau din tastele lor), ultima dată acum câteva săptămâni, când am venit cu marea veste că Gemma merge la creșă: și acum te duci la muncă? Am explicat frumos că eu deja muncesc. Acum doar o să pot munci mai mult și mai cu spor. 😀

Cam astea au fost ”greutățile” pe care mi le-au provocat alții. Întorcându-ne la imaginația mea, povestea este mult mai dramatică. 😛 Așa că o să înșir câteva stereotipuri cu care bănuiesc că se confruntă alte mame și de care am fost și eu afectată, dar nu atât din cauza atitudinii celor din jur cât din cauza nesiguranței mele. 🙂

  • WAHMs sunt niște paraziți ai societății, soților, familiei;

Pentru că folosim niște așa-zise afaceri ca să stăm acasă, în timp ce toți ceilalți merg la serviciu ca toată lumea cuminte și la locul ei.

Să lucrezi pe cont propriu e foarte greu, mai ales la început, când poate nu ai deloc profit. Pentru cei care gândesc numai pe termen scurt pare o pierdere de timp să îți asumi așa un risc – să renunți la un job stabil pentru a-ți împlini un vis, oricare ar fi el.

Desigur că pe termen lung câștigurile nici nu pot fi cântărite pentru că ele vin sub nenumărate forme, nu doar ca și bani. Chiar dacă nu reușești din prima, când ești propriul șef și angajat, înveți tot timpul, evoluezi, pentru că altfel nu iese banul. N-ai pe-al cui fund să-l pupi, n-are cine să-ți țină locul, nu te plătește nimeni, nici o zi măcar, doar pentru prezență. Tot timpul trebuie să muncești și să înveți. Nu doar lucruri legate de munca prorpiu-zisă, ci și să te cunoști pe tine mai bine și pe cei din jur. Pentru mine disciplina a fost partea cea mai grea. Încă e. Toți anii ăștia de lucru acasă m-au făcut mai bună și mai eficientă, în munca mea, dar și în treburile casnice și în problemele legate de familie.

Cu toate astea, nu prea am cum să nu mă simt vinovată când abia ne ajungem cu banii sau când soțul îmi povestește despre concediile colegilor lui, pe care noi nu ni le permitem, situații în care POATE nu eram dacă aveam și eu un job cu salariu stabil. Nu-mi rămâne decât să mă consolez cu toate celelate lucruri bune pe care le fac pentru familie și cu gândul că într-un viitor poate nu așa îndepărtat, voi putea contribui mult mai mult și financiar.

  • WAHMs sunt prea leneșe să meargă la muncă;

Bănuiesc că oamenii mai cârcotași gândesc că a munci acasă este cam egal cu a nu munci deloc. Căldurica, căldurică, mâncărica, mâncărică, televizorul, televizor, pe cine păcălim noi că mai și muncim, nu? Cred că cel mai tare mă deranjează gândul că pentru unii muncile casei nu sunt muncă, statul cu copilul nu e muncă, și bineînțeles, ”înșiratul de mărgele” nu e muncă.

Drept urmare, mă simt vinovată pentru orice moment de relaxare. Orice om are nevoie de odihnă, iar la un job normal, unde se ține cont de nevoile angajatului, e o pauză la fiecare oră. Dar de teamă ca nu cumva să fiu considerată leneșă, de oameni care nici nu mă văd, încerc să muncesc tot timpul, să fac mereu ceva. Desigur că mă mai trezesc citind articole inutile pe net și mă simt prost din cauza asta. Uneori chiar stau la masă când mănânc și mă gândesc că totuși ar trebui să fac și altceva în același timp.

  • WAHMs sunt prea proaste/needucate să găsească/păstreze un loc de muncă;

E posibil ca unii, în necunoștință de cauză, să aibă această impresie. Adevărul e că cele mai multe WAHM sunt foste angajate, dintre care unele aveau înainte joburi la care alții doar visează. Lucrul acasă nu este o consecință a neputinței (de orice fel), ci este o alegere, îndelung gândită și întoarsă pe toate părțile înainte de a fi făcută. Cred că puține femei au curajul să iasă din rândul lumii și să muncească de acasă într-un moment normal și liniștit din viață. Cele mai multe își dau seama că ar putea face ceva de acasă în concediul de creștere al copilului, pentru că n-au stare de fel și caută să facă ceva sau pentru că se simt vinovate că DOAR au grijă de copil și caută să completeze cumva veniturile familiei. Iar altele fac acest pas când se satură de condițiile de muncă din corporații sau când își dau seama că ar vrea să petreacă mai mult timp cu copiii, iar minunatul job nu le oferă nicicum această posibilitate.

Partea mai grea când lucrezi de acasă e că nu prea te întâlnești în mod obișnuit cu alte femei ca tine, să vorbești despre probleme sau satisfacții specifice. Fiecare om e interesant și are poveștile lui, dar cumva, cel puțin cât sunt copiii mici, suntem reduse și ne autoreducem la a fi mame. Ne întâlnim cu alte mame și ne trezim vorbind doar despre copii, mâncare, casă, soți. Iar noi rămânem o vreme umbrite într-un colț în spatele lor, cu tot cu studii, hobby-uri, aventuri, experiențe. Cât de deștepte sau interesante suntem devine irelevant, și cred că pentru o mamă care nu s-a decis deja asupra unui drum e o perioadă grea și confuză, când siguranța de sine e aproape de 0. Chiar și celor ca mine, care și-au stabilit calea dinainte, li se mai încețoșează drumul. Uneori m-am trezit la o răscruce cu un drum mai simplu și mai profitabil pe termen scurt, dar am noroc de un soț care îmi aduce aminte cine sunt când eu aproape că uit. 🙂

  • WAHMs sunt prea obsedate de copii ca să-i lase cu altcineva;

Că doar trăim în era parentingului, când totul este despre copii. 🙂 Mamele perfecte, scriitoare de articole, ne învață că trebuie să renunțăm la tot pentru copii. Nu mai contează soțul, nu mai contează ”microbii” colorați care îți curg prin vene și din vene pe hârtie de când erai tu însăți copil, și în nici un caz nu mai contezi tu. Și le citești pe femeile astea în perioada în care nu știi nimic despre a fi mamă și cauți informații în toate colțurile internetului, pentru că ce îți spun mama și soacra par idei învechite. Până îți dai seama care articole sunt utile și care sunt otravă pentru suflet, e prea târziu. Vina ți s-a strecurat în subonștient și o simți după fiecare secundă pe care o dedici în mod exclusiv unei activități care nu implică copilul. Drept urmare, te simți vinovată că vrei să muncești. Și în nici un caz nu ai curaj să îți trimiți copilul la creșă înainte de 2-3 ani, pentru că acum știi că fiecare lucru pe care îl faci sau nu-l faci, pe care îl face sau nu-l face altcineva, îl poate traumatiza. Și cum îl ții acasă, ai trei variante: ori îi dictezi fiecare mișcare și atunci ești o obsedată care își dresează copilul, ori îl lași de capul lui și atunci ești alt fel de obsedată, de libertatea de exprimare, ori cauți un echilibru între ele… dar cine știe cum se găsește acest echilibru? Nu știi, așa că devii obsedată de el. Niște obsedate.

Eu sunt în partea cu libertatea de exprimare, cred. Unii părinți sunt surprinși (văd eu, nu-mi spun ei) când văd dungile de marker roz de pe pereți și mobilă sau când văd că pe Gemma o apucă furiile și eu nu o pleznesc, ci o iau în brațe în loc, dar nimeni nu mi-a zis nimic, deci tot ce am scris mai sus e pură imaginație, din nou. Sau nu e? Chiar sunt curioasă.

  • WAHMs au timp să facă orice vor;

Oricine gândește asta n-a avut vreodată grijă de o familie câteva zile la rând. 😛 Timpul e inamicul nostru numărul 1, mai ales când copiii sunt mici și au nevoie de noi non-stop. E greu să termini ceva la timp și când lucrezi într-un mediu creat pentru muncă, unde munca e singura ta ocupație. Imaginează-ți să lucrezi întrerupt la fiecare câteva minute. Pipi, papa, haide (la joacă), Masha, altă Masha, AFALĂ! …și e mult trecut de ora prânzului și n-ai reușit să termini nimic. Cam așa. 😛

  • WAHMs au timp să se odihnească destul;

Glumițe, glumițe. 😛 Oare de câte ori am tăiat din somn ca să lucrăm la ceva liniștite sau să facem mâncare sau cine știe ce altă treabă? Aproape zilnic? Și cât de enervant e că nici în rarele dăți când apucăm să dormim 8 ore sau mai multe nu ne trezim odihnite, uneori din contră?

  • WAHMs au casele lună;

Eu mereu mă simt vinovată pentru aspectul ăsta. Mereu, adică uneori, când apuc să mă gândesc la asta. De obicei când știu că vine cineva în vizită. 😛 Casele mamelor care merg la muncă sunt mereu curate și ordonate (cel puțin aici în cartier 😀 ). La mine arată de parcă toată ziua e cineva în casă jucându-se, mâncând sau muncind… stai așa…

  • WAHMs au copii cuminți;

Oare e cineva care crede asta sau am băgat-o de la mine? Crede cineva că dacă stai acasă poți să îți disciplinezi mai bine copiii, să-i faci mai ascultători, mai puțin zbenguiți, mai puțin copii? 😀 Pentru că s-ar putea să fie un pic pe dos. 😀

  • WAHMs au posibilitatea să facă trei feluri de mâncare și desert, cu legumele crescute în balcon;

Alta care mă doare. 😀 La începutul perioadei în care am devenit mămică eram foarte preocupată de ceea ce mâncam. La un moment dat mi-a intrat în cap că trebuie să mâncăm ceva diferit, nu în fiecare zi, ci chiar la fiecare masă. Că vai de noi dacă dăm copiilor mâncare veche de o zi. :-O Și uite așa m-am chinuit o vreme să gătesc în fiecare zi 3-4 feluri de mâncare. Până când bucătăreala mi-a acaparat tot timpul liber și din activitatea plăcută care era la început a devenit cel mai mare stres al meu. Așa că am mai tăiat din ele – din feluri, din deserturi, din pretenții (care toate erau ale mele, de la mine). ^_^

Țin să menționez că scopul acestui articol nu este în nici un caz să susțin că WAHMs sunt cu ceva mai bune decât mamele care au joburi. Dacă ceva legat de această comparație veșnică ar trebui înțeles de aici e că și unele și altele trec prin greutăți similare. ^_^

După cum se vede, cel puțin în cazul meu, stereotipurile sunt mai de grabă idei pe care le am despre ce ar putea alții să gândească și nu sunt izvorâte din experiențe negative concrete, ci din sentimentele de vină, de care totuși cred că sunt responsabile educația primită și ideea de normalitate a societății în care am crescut. Și toate astea deși eu trăiesc într-o familie care mă sprijină în ceea ce fac și sunt înconjurată de vecini care nu-și bagă nasul în treaba mea și nici nu-și dau cu părerea.

Alte WAHMs trăiesc însă această experiență în moduri diferite, așa că vă invit să citiți și articolele lor pe această temă:

Ana Georgescu

Raluca Lo

Cristina Călin

Adriana Ionescu

Oana Radu

Irninis Miricioiu

Oana Mihaela Constantinescu

Alina Gabriela Pavaliu

Paula Godeanu

Andrada Todirita-Enciu

Laura Mihaela

Acest articol face parte din actiunea: Flashmob online, organizat de Asociatia Work At Home moms“.

Saitul Asociației WAHM România

Pagina de FB a Asociației WAHM România

Flashmob-ul anterior, pe tema A fi sau a nu fi WAHM

Dacă ai ajuns până în punctul ăsta înseamnă că poate ai citit tot acest lung articol. 🙂 Nu mă gândeam că o să scriu atât când m-am apucat de el. Îți mulțumesc pentru timp! Și dacă ai o părere despre acest subiect te rog să scrii un comentariu. Mi-ar plăcea mai ales să știu ce părere au despre WAHMs cei din afara acestei comunități. ^_^

 

Comments

comments

4 Comentarii

  1. O vreme am fost, apoi am fost acaparata de vina si nu mai sunt WAHM. Sper sa revin in zona:)
    Eu le apreciez pe mamele care au ales calea asta, mai ales cele de 2-3-4 copii care reusesc sa se ocupe de copii si mai au timp si de lucru. Sper sa fie tot mai multe si apreciate pt curajul lor.

    Răspunde
  2. Atat de complex si bine clasificat…
    Felicitari pentru articol!

    Răspunde
  3. Un articol scris ca pentru sufletul meu. La fel sunt pusa si eu in aceasta situatie. Toate lumea are impresia ca daca lucrezi de-acasa esti fie lenesa, fie nu vrei sa mergi la servici (sa lucrezi in societate)…fie….etc….

    Dar si eu la fel ca alte mamici am ales sa am grija de cei mici si ma gandesc ca daca ar fi tb sa merg si la servici atunci ar fi tb sa imi las copii cu o bona (care sigur nu ar face fata la ce copii am eu :-(, ar pleca din prima zi 🙂 ) sau cu bunica (dar ea inca are servici),…deci?????…mai bine asa……din punctul meu de vedere.

    Răspunde
  4. Felicitari pentru articolul despre mame eroine este foarte frumos structurat si imi place cum ai reusit sa ajungi la sufletul meu prin tot ceea ce faci!

    Eu am fost printre “vinovatele” care merg la munca.. dar pana la urma mi-am facut curaj sa renunt la “jocul militaresc” al sistemului din Romania si sa ma apuc serioa de munca acasa pentru ca am destule de dus la bun sfarsit, iar locul meu de munca poate aduce altcuiva o mare bucurie in loc sa-l simt eu ca pe o povara. Cred ca .. ar mai trebui adaugate urmatoarele : cand lucrezi de acasa si in general pe cont propriu, risti sa pierzi mult sau sa castigi mai mult! atata timp cat esti inafara zonei de comfort (fara un venit sigur.. fara banuti care vin si pentru zilele in care stai..) exista extraordinara posibilitatea sa-ti “storci creierii” si sa pui rotitele sa se invarta pentru a da randament! si atunci.. cine e mai castigat? un om stors de energie care iese linistit la pensie, sau unul care CRESTE in fiecare zi? mult succes iti doresc si .. mai lasa vina la o parte! mananca linistita! relaxeaza-te! ca esti o mina de aur

    Răspunde

Confirmări/Notificări

  1. Mamã part time. Mamã full time | Irninis Miricioiu - […] Flashmob online, oragnizat de Asociatia Work at Home Moms. Alte mamici care s-au implicat: Anna, Alina, Raluca, Cristina, Adriana,…

Introdu Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *