Încurajare pentru mămici de pitici

Din momentul în care mi-a venit pe lume copilul nu am mai avut o noapte de somn neîntrerupt. Alte mame știu ce zic, persoanele care n-au fost mame de bebe vreodată poate vor încerca să înțeleagă. Dar e o chestie din aia pe care trebuie să o trăiești ca să o înțelegi. Nu se pune că ai avut grijă o dată de cineva o seară sau două sau zece.

La mine a durat un an și șapte luni. Un an și șapte luni de somn pe bucățele. Chiar dacă fetița mea dormea nopțile de obicei, chiar dacă de la început a dormit singură în pătuț și chiar dacă de câteva luni doarme singură la ea în cameră (pereții nu fac nici o diferență)! Nici nu e nevoie să plângă. Cel puțin în primele luni de viață fiecare mișcare a copilului te trezește. De fapt te trezește e mult spus, pentru în  somn ești într-o continuă stare de alertă.

Mai întâi apar colicii, când trec colicii apar dinți, trec dinți și apar răcelile sezoniere și uite așa, din una în alta începi să simți că asta va fi viața ta de acum încolo. Că de acum înainte nu vei mai dormi bine niciodată, nu vei mai cunoaște odihna, că somnul adânc și lung de duminică dimineața va rămâne doar o amintire, atât de îndepărtată că parcă nici n-ai trăit-o tu. Asta pe lângă alte frustrări și drame, mai mici sau mai mari. Nu e de mirare că multe proaspete mămici cad în depresie.

Și apoi, într-o dimineață sună ceasul și îți dai seama că nu trebuie să trezești neapărat și mai ales că nu te-a trezit nimic toată noaptea! Ai visat, ți-ai luat bărbatul în brațe (pentru că nu era nimeni între voi), aproape te dor oasele de la prea mult somn (știți toate senzația aia, nu?) și alarma a sunat înaintea copilului! Și tu poți să mai dormi. Și pentru prima dată ignori micile treburi care au devenit rutină de dimineață (strâns de jucării, spălat de vase și alte d-astea pe care n-ai apucat să le faci azi noapte pentru că aia mică nu a vrut să adoarmă până la 12) și dormi în continuare. Și, minune, te trezești odihnită!

Asta mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Și am vrut să scriu despre experiență în caz că vreo mămică extenuată se întâmplă să mă citească. E ciudat că trebuie să reamintești asta cuiva care vede lucruri schimbându-se sub ochii ei în fiecare zi, dar să știi că va trece! Într-o zi, mai curând decât pare, te vei trezi din nou odihnită.

Baftă! :-D

Comments

comments

Introdu Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>