Cuvântul anului 2017 și rezoluții

        Am văzut zilele trecute o idee care mi-a plăcut mult: alegerea unui cuvânt pentru noul an, un cuvânt care să descrie pe ce alegi să te focusezi.         Cuvântul meu – familie – a fost foarte ușor de ales, deja se simțea în mai tot ce m-am propus pentru 2017.         În decembrie a venit pe nume al doilea copil al nostru. Începem anul într-o formulă nouă, cu noi provocări, noi feluri de greutăți și bucurii. A doua mea sarcină a fost mai grea, mai neplăcută decât prima în multe feluri, până la sfârșit. După naștere au început să apară însă diferențele în bine și am de gând să prelungesc lista lor nerepetând greșelile pe care știu că le-am făcut cu primul bebe. De data asta nu mă mai împart în zece, nu mai încerc să fiu în mai multe locuri în același timp. 🙂 Anul ăsta sunt în primul rând mamă și soție și o fac cu intenție și cu bucurie. Nu îmi ignor pornirile artistice, dar nu îmi mai dau voie să intru într-o rutină  de agitație și așteptări ridicate, care până la urmă oricum a dăunat  artelor mele și m-a dus într-un loc plictisitor și ne-al-meu. Permit frumosului să iasă din mâinile mele neîngrădit de dorințele altora și de nevoi financiare.         2017 este mai mult despre ai mei. ^_^ Petrec timpul cu ei sau în beneficiul lor. Încerc să obțin mai de grabă momente frumoase, amintiri cu cei apropiați.         Mă focusez pe întreținerea relațiilor și pe reconectarea cu cei care care mi-au fost cândva aproape și mi-au influențat calea. Îmi fac eficient partea...

Ingrediente pentru Gem DeDude (3)

1. Pe la 7 ani am scris asta: ”Furnica Este mică, mică, Cât o floricică, Poate și mai mică. Cară și iar cară, Cât e cald ea cară Și pune în cămară.” 2. Pe la 14 ani am scris o nuvelă despre un viitor distopic în care mediul a fost aproape distrus pe Pământ și, pentru a salva umanitatea, adolescenții (sau toată populația, nu mai știu) au fost transportați pe o altă planetă, unde au stat câteva zeci sau sute de ani în comă indusă (sau așa ceva) până când Pământul era din nou pregătit să-i primească, fără ca ei să știe de acest plan. Fiecare adolescent ”dormea” în casa lui. Noua planetă era foarte diferită față de Pământ și, pentru ca impactul psihologic să nu fie prea mare când oamenii se trezesc, pentru fiecare s-a creat iluzia locului în care trăia pe Pământ. Dar cum atunci când au fost puși unii lângă alții nu s-a ținut cont de zona geografică din care veneau, când ieșeai afară puteai vedea o bucată de deșert lângă o pajiște sau o plajă etc. Când s-au trezit, fiecare a descoperit că a fost ținut în viață de o cameră-computer. Acest computer putea fi transferat într-un ceas atunci când voiau să iasă afară. Odată transferat în ceas, fiecare computer păstra abilități speciale și unice. Unul putea crea haine, unul mâncare, unul arme etc. Odată ce și-au dat seama unde se află și de ce, adolescenții s-au grupat și s-au luptat (nu mai știu cu ce) pentru a se întoarce acasă, folosind ceasurile și propriile abilități. Desigur că doi dintre ei erau numiți Cristina și...

Chestii pe care vreau să le fac în 2016

1. Un colț de meditație în camera de lucru. ^_^ Nu l-am mai făcut, am ajuns la concluzia că nu am nevoie de un colț special. În schimb am mutat biroul lui Mugur unde plănuiam să fie colțul de meditație și acum putem să ne jucăm împreună fără să țipăm dintr-o cameră în alta. XD 2. Să petrec mai mult timp cu Mugur. Să mergem undeva singuri o dată pe lună dacă avem cu cine s-o lăsăm pe Gemma. 😀 – Am fost să vedem Deadpool în februarie. ^_^ – Am fost la concert Carla’s Dreams în martie. 😀 Apoi am rămas însărcinată și cam aia fu. :)) 3. Să ies mai des pe afară, zilnic de preferat, indiferent de vreme. – Nu prea mi-a ieșit în februarie și prima jumătate de martie. 😛 – În a doua jumătate de martie am fost afară în fiecare zi în care am luat-o pe Gemma de la creșă, uneori am mers un pic în parc cu ea. Cred că asta e cea mai grea pentru mine. Am pus-o pe listă și pentru 2017, poate am mai mult succes. 😀 4. Să merg pe munte cu Mugur și Gemma. N-am mai mers pentru că burtică. 😛 5. Să o ducem pe Gemma undeva cu trenul și să stăm în acel oraș peste noapte. ^_^ – Am mers cu trenul la Mediaș de ziua Gemmei, dar nu am stat peste noapte. 😀 – În vară am mers cu trenul la mare (și înapoi). A fost o experiență frumoasă. 6. Tutorial pentru Stone of Barenziah. Nope. 7. Să organizez evenimente WAHM România. – Încercarea...

Ingrediente pentru Gem DeDude (2)

Linkurile de pe cuvinte sunt puse de mine și sunt legate de acele locuri/obiecte/concepte etc. Nu sunt reclame sau alte prostii. 🙂 1. O dată, când eram mică, înainte să merg la școală cred, eram cu tati în grădina mare, unde se punea porumb. Poate că abia ce se lucrase pământul. Fusesem până în capăt de tot, aproape de casele țiganilor care locuiau de partea cealaltă. Când ne întorceam spre curtea noastră am văzut pe jos ceva ce fusese scos din pământ. O bucată de plastic, de culoare verzuie sau albăstruie. Pe o parte avea adâncituri și colțuri drepte, pe alta era perfect rotunjită. Cel mai probabil era o bucată de jucărie, dar mie mi se părea că descoperisem ceva nemaiîntâlnit. Îmi imaginam că era o bucată dintr-o navă extraterestră. 😀 2. Băutura mea preferată este apa. De izvor. 😀 (Linkul e NSFW. XD) 3. Sunt foarte sensibilă la mirosuri, mai ales la cele artificiale. Orice parfum din comerț îmi face greață, mai ales dacă e proaspăt dat. La fel parfumurile de detergenți (d-aia hainele mele nu miros niciodată a detergent). Dacă simt miros de Domestos sau de ”brăduț” de mașină sau de benzină sau de fum de țigară, cel mai probabil o să îmi fie rău toată ziua sau măcar câteva ore. Am început să fiu afectată în felul ăsta de mirosuri (sau poate mai de grabă de porcăriile pe care le conțin parfumurile artificiale) pe la 15-16 ani. Și e nașpa… trăim într-o lume plină de mirosuri și de oameni care cred că trebuie să își ascundă mirosurile naturale cu unele ”acceptabile”. 🙂 Nu mi se apleacă...

Ingrediente pentru gemdedude (1)

Linkurile de pe cuvinte sunt puse de mine și sunt legate de acele locuri/obiecte/concepte etc. Nu sunt reclame sau alte prostii. 🙂 1. Prăjitura mea preferată e amandina, de când eram copil. Pe atunci mâncam câte una când mergeam în Găești, la cofetăria Crizantema. 😀 Când stăteam în București era în Drumul Taberei o piață de unde într-un timp mâncam 2-4 mini-amandine pe zi, pentru că erau la fel de bune ca cele din copilărie. 😀   2. Când simt emoții puternice, mai ales negative, mi se face foarte frig. Chiar dacă e foarte cald pe lângă mine. Dacă nu pot opri cumva ceea ce simt, până la urmă tremur de frig în mod vizibil. 😛   3. Sunt săgetător cu ascendent în scorpion. 😀   4. Piatra mea preferată în momentul de față este opalul. <3 5. Când eram mică, în familia noastră eu mă ocupam de ornarea salatelor de boeuf și a torturilor. :)) 6. Când m-am mutat în Sibiu am fost dezamăgită că oamenii și legile sunt la fel ca peste tot și multă vreme nu mi-a plăcut deloc aici. După vreo 2 ani, într-o zi aveam multă treabă în oraș și a trebuit să fac multe drumuri. Era vară. După ce am terminat toate treburile mi-am dat seama că mirosul de tei mă însoțise toată ziua, pentru că Sibiul e plin de tei și tocmai înfloriseră. Din ziua aia mi-a fost și mie drag de Sibiu. ^_^ (Asta e o poveste pe care o scriu des când trimit vederi. 😀 ) 7. Colecționez vederi din toată lumea. 😀 8. Copacul meu preferat e teiul, de...

A doua zi de creșă

Doar nu crede cineva că duci copilul la creșă în prima zi și apoi totul e gata, nu? 😀 A doua zi a fost cel puțin la fel de dificilă pentru copilă. Pentru mine a fost mai ușor sufletește, pentru că știam acum că o duc într-un loc unde este îngrijită, dar lucrurile nu au mers așa bine pe alte planuri. Eram la fel de amețită ca în prima zi. E grea adaptarea la viața de mămică, asta știe toată lumea. Cine și-a închipuit că va fi grea adaptarea la 8 ore de ”fă ce vrei, cum vrei, când vrei”? Eu nu. 😛 Ne-am trezit dimineață, eu și bărbatul meu, ca de (noul) obicei, la 7 fără. Spălat pe față, pe dinți, pachet de prânz, senviș, chestii d-astea de dimineață. Decidem că merg și eu cu ei și azi, pentru că trebuie să-mi cumpăr telefon (l-am pierdut pe cel vechi zilele trecute – acela fiind căpătat, după ce telefonulmeu primit în dar de la sora mea acum…7 ani(?) mă lăsase baltă în sfârșit XD). Trezesc copila ușurel. Deschide ochii bine abia când îi spun că mergem afară. ”Afală?!” Urmează rutina de după somn, mereu la fel de precisă. ”Mine”, ”lica”, ”uța”, ”apă”. Adică o iau în brațe, luăm păturicile, o pun în legănuț și o învelesc cu ele (două păturici, indiferent de anotimp 😛 ), apoi îi dau un biberon de apă. O las un pic acolo, o chem la îmbrăcat. Vine. ”- Afală? – Da, mergem afară. Mergem la creșă. – Oșan? – Nu, nu mergem la Auchan, mergem la creșă. La copii. – Abuzu? – Da, mergem...