Dependentă de emoții puternice

Acum câteva nopți am avut o discuție lungă cu bărbatul meu, despre noi și iubire și relații și alte chestii și am ajuns la o concluzie: sunt hardcore când e vorba de emoții. Îmi place și am nevoie să simt emoții puternice cât de des pentru a mă simți OK. Și atât de multe lucruri au sens acum! De-aia îmi plac surprizele, să ajut oameni, să îi ascult, să merg prin munți, să colecționez lucruri, să am lucruri vechi, să cunosc oameni noi, să călătoresc, să învăț lucruri noi! Fiecare dintre aceste lucruri îmi oferă o doză mare de emoții. O altă treabă despre mine e că memoria mea funcționează într-un mod ciudat. Nu îmi amintesc fețele oamenilor, nu îmi amintesc sunete/imagini/mirosuri/senzații doar gândindu-mă la ele. Îmi amintesc numai sentimentele pe care mi le-au provocat! Când mă gâdesc la o carte pe care am citit-o, abia dacă îmi amintesc câteva detalii din ea. Ceea ce îmi amintesc e de fapt ceea ce am simțit citind și astfel îmi amintesc lucrurile care au declanșat acele sentimente. (E la fel cu filmele.) Dacă recitesc cartea, îmi amintesc lucrurile în timp ce le citesc. Dar dacă doar mă gândesc la carte îmi amintesc numai emoțiile. De-aia sunt cam praf la povestit despre cărți sau filme. 😀 Practic, când mă gândesc la trecutul meu singurele amintiri pe care le am sunt cele legate de emoții puternice. Tot restul e o ceață. 🙂 Cât de tare este că prima carte care m-a făcut să simt ceva a fost o carte de matematică? 😀 Ce e interesant e că deși nu îmi amintesc povești în...
Cum să bucuri trei persoane cu un singur cadou

Cum să bucuri trei persoane cu un singur cadou

Sau cum să faci trei fapte bune dintr-un foc. Nu-i așa că sună bine? 😀 De ce ai vrea să faci asta? Din generozitate sau din zgârcenie. Din comoditate sau pentru că îți place să te complici. Pentru că așa ești tu de când lumea sau pentru că așa se poartă. E un cadou care poate mulțumi pe oricine. 😀 Prima persoană e cineva drag. Pentru că cineva drag e prima persoană căreia vrem să-i facem un dar, nu? A doua persoană e cineva străin. Ce altă dovadă mai mare de iubire decât să faci bine cuiva care nu are nimic de împărțit cu tine? Cineva care e acolo doar cât să primească darul. Cinevă căruia nu-i poți scoate ochii peste ani, cu fapta ta măreață. 😛 A treia persoană ești tu. 😀 Desigur. Mereu ne uităm pe noi când e vorba de cadouri. Nu anul ăsta. 😉 De unde anume poți cumpăra aceste daruri magice de se împart automat la trei? De la un târg cu minunății făcute de mămici, cu mânuțele lor, în sânul familiei. Ce anume poți cumpăra la acest târg? Jucarii, podoabe, decoratiuni, cărți pline de emoții, servicii de grafică și multe alte lucruri. Dar de unde ai scos-o tu pe asta cu 3 în 1? Cadoul făcut celui drag e clar… un lucru sau serviciu cumpărat în târg. Dar cum poate oricare să fie împărțit la trei? Simplu. Când cumperi ceva făcut de o mămică de la acest târg, îi oferi și ei un cadou: posibilitatea de a continua să desfășoare o activitate care îi place, de a munci aproape de copiii ei, de...

Să udăm florile

Viața mea e ca o grădină. Relațiile cu oamenii sunt florile. Apa dată și grija arătată florilor sunt gesturile, atenția pe care o ofer oamenilor. Sporul casei trebuie udat zilnic. Aloele trebuie udat din când în când. Cactusul trebuie udat rar. Mă întreb câte flori uscate am adunat în grădină… La treaba asta m-au făcut să mă gândesc întâmplări din care mi-am dat seama că de multe ori oamenii se așteaptă să fie tratați numai în functie de purtarea lor din trecut, să se facă abstracție de prezent, dacă el nu e favorabil. Un partener de viață are pretenția să fie tratat normal de dragul vremurilor bune chiar dacă recent s-a purtat urât, un părinte are pretenția să fie respectat pentru că te-a făcut mare, chiar dacă faptele lui de acum nu merită respectul tău, un prieten te cheamă la nuntă chiar dacă nu te-a mai sunat de la ziua ta de acum doi ani. Dacă floarea are acum pământul uscat, nu o mai alină cu nimic faptul că a fost cândva udată, chiar și din abundență. Și dacă floarea a murit, nici o cantitate de apă nu o mai învie. Apoi mai sunt și aceia care îneacă florile. Cred că asta e cel mai dificil: să ne dăm seama cu ce fel de flori avem a face. Sunt totuși oameni despre care știm clar că sunt ai noștri, că îi vrem lângă noi mereu sau că nu avem de ales altfel: părinții, socri, soții, copiii, vecinii, colegii de muncă, prietenii apropiați. Toate astea sunt flori care trebuiesc udate des sau foarte des. Personal, cred că floarea răsărită din...