Cuvântul anului 2017 și rezoluții

        Am văzut zilele trecute o idee care mi-a plăcut mult: alegerea unui cuvânt pentru noul an, un cuvânt care să descrie pe ce alegi să te focusezi.         Cuvântul meu – familie – a fost foarte ușor de ales, deja se simțea în mai tot ce m-am propus pentru 2017.         În decembrie a venit pe nume al doilea copil al nostru. Începem anul într-o formulă nouă, cu noi provocări, noi feluri de greutăți și bucurii. A doua mea sarcină a fost mai grea, mai neplăcută decât prima în multe feluri, până la sfârșit. După naștere au început să apară însă diferențele în bine și am de gând să prelungesc lista lor nerepetând greșelile pe care știu că le-am făcut cu primul bebe. De data asta nu mă mai împart în zece, nu mai încerc să fiu în mai multe locuri în același timp. 🙂 Anul ăsta sunt în primul rând mamă și soție și o fac cu intenție și cu bucurie. Nu îmi ignor pornirile artistice, dar nu îmi mai dau voie să intru într-o rutină  de agitație și așteptări ridicate, care până la urmă oricum a dăunat  artelor mele și m-a dus într-un loc plictisitor și ne-al-meu. Permit frumosului să iasă din mâinile mele neîngrădit de dorințele altora și de nevoi financiare.         2017 este mai mult despre ai mei. ^_^ Petrec timpul cu ei sau în beneficiul lor. Încerc să obțin mai de grabă momente frumoase, amintiri cu cei apropiați.         Mă focusez pe întreținerea relațiilor și pe reconectarea cu cei care care mi-au fost cândva aproape și mi-au influențat calea. Îmi fac eficient partea...

Ingrediente pentru Gem DeDude (3)

1. Pe la 7 ani am scris asta: ”Furnica Este mică, mică, Cât o floricică, Poate și mai mică. Cară și iar cară, Cât e cald ea cară Și pune în cămară.” 2. Pe la 14 ani am scris o nuvelă despre un viitor distopic în care mediul a fost aproape distrus pe Pământ și, pentru a salva umanitatea, adolescenții (sau toată populația, nu mai știu) au fost transportați pe o altă planetă, unde au stat câteva zeci sau sute de ani în comă indusă (sau așa ceva) până când Pământul era din nou pregătit să-i primească, fără ca ei să știe de acest plan. Fiecare adolescent ”dormea” în casa lui. Noua planetă era foarte diferită față de Pământ și, pentru ca impactul psihologic să nu fie prea mare când oamenii se trezesc, pentru fiecare s-a creat iluzia locului în care trăia pe Pământ. Dar cum atunci când au fost puși unii lângă alții nu s-a ținut cont de zona geografică din care veneau, când ieșeai afară puteai vedea o bucată de deșert lângă o pajiște sau o plajă etc. Când s-au trezit, fiecare a descoperit că a fost ținut în viață de o cameră-computer. Acest computer putea fi transferat într-un ceas atunci când voiau să iasă afară. Odată transferat în ceas, fiecare computer păstra abilități speciale și unice. Unul putea crea haine, unul mâncare, unul arme etc. Odată ce și-au dat seama unde se află și de ce, adolescenții s-au grupat și s-au luptat (nu mai știu cu ce) pentru a se întoarce acasă, folosind ceasurile și propriile abilități. Desigur că doi dintre ei erau numiți Cristina și...

Dependentă de emoții puternice

Acum câteva nopți am avut o discuție lungă cu bărbatul meu, despre noi și iubire și relații și alte chestii și am ajuns la o concluzie: sunt hardcore când e vorba de emoții. Îmi place și am nevoie să simt emoții puternice cât de des pentru a mă simți OK. Și atât de multe lucruri au sens acum! De-aia îmi plac surprizele, să ajut oameni, să îi ascult, să merg prin munți, să colecționez lucruri, să am lucruri vechi, să cunosc oameni noi, să călătoresc, să învăț lucruri noi! Fiecare dintre aceste lucruri îmi oferă o doză mare de emoții. O altă treabă despre mine e că memoria mea funcționează într-un mod ciudat. Nu îmi amintesc fețele oamenilor, nu îmi amintesc sunete/imagini/mirosuri/senzații doar gândindu-mă la ele. Îmi amintesc numai sentimentele pe care mi le-au provocat! Când mă gâdesc la o carte pe care am citit-o, abia dacă îmi amintesc câteva detalii din ea. Ceea ce îmi amintesc e de fapt ceea ce am simțit citind și astfel îmi amintesc lucrurile care au declanșat acele sentimente. (E la fel cu filmele.) Dacă recitesc cartea, îmi amintesc lucrurile în timp ce le citesc. Dar dacă doar mă gândesc la carte îmi amintesc numai emoțiile. De-aia sunt cam praf la povestit despre cărți sau filme. 😀 Practic, când mă gândesc la trecutul meu singurele amintiri pe care le am sunt cele legate de emoții puternice. Tot restul e o ceață. 🙂 Cât de tare este că prima carte care m-a făcut să simt ceva a fost o carte de matematică? 😀 Ce e interesant e că deși nu îmi amintesc povești în...

Chestii pe care vreau să le fac în 2016

1. Un colț de meditație în camera de lucru. ^_^ Nu l-am mai făcut, am ajuns la concluzia că nu am nevoie de un colț special. În schimb am mutat biroul lui Mugur unde plănuiam să fie colțul de meditație și acum putem să ne jucăm împreună fără să țipăm dintr-o cameră în alta. XD 2. Să petrec mai mult timp cu Mugur. Să mergem undeva singuri o dată pe lună dacă avem cu cine s-o lăsăm pe Gemma. 😀 – Am fost să vedem Deadpool în februarie. ^_^ – Am fost la concert Carla’s Dreams în martie. 😀 Apoi am rămas însărcinată și cam aia fu. :)) 3. Să ies mai des pe afară, zilnic de preferat, indiferent de vreme. – Nu prea mi-a ieșit în februarie și prima jumătate de martie. 😛 – În a doua jumătate de martie am fost afară în fiecare zi în care am luat-o pe Gemma de la creșă, uneori am mers un pic în parc cu ea. Cred că asta e cea mai grea pentru mine. Am pus-o pe listă și pentru 2017, poate am mai mult succes. 😀 4. Să merg pe munte cu Mugur și Gemma. N-am mai mers pentru că burtică. 😛 5. Să o ducem pe Gemma undeva cu trenul și să stăm în acel oraș peste noapte. ^_^ – Am mers cu trenul la Mediaș de ziua Gemmei, dar nu am stat peste noapte. 😀 – În vară am mers cu trenul la mare (și înapoi). A fost o experiență frumoasă. 6. Tutorial pentru Stone of Barenziah. Nope. 7. Să organizez evenimente WAHM România. – Încercarea...
Cum să bucuri trei persoane cu un singur cadou

Cum să bucuri trei persoane cu un singur cadou

Sau cum să faci trei fapte bune dintr-un foc. Nu-i așa că sună bine? 😀 De ce ai vrea să faci asta? Din generozitate sau din zgârcenie. Din comoditate sau pentru că îți place să te complici. Pentru că așa ești tu de când lumea sau pentru că așa se poartă. E un cadou care poate mulțumi pe oricine. 😀 Prima persoană e cineva drag. Pentru că cineva drag e prima persoană căreia vrem să-i facem un dar, nu? A doua persoană e cineva străin. Ce altă dovadă mai mare de iubire decât să faci bine cuiva care nu are nimic de împărțit cu tine? Cineva care e acolo doar cât să primească darul. Cinevă căruia nu-i poți scoate ochii peste ani, cu fapta ta măreață. 😛 A treia persoană ești tu. 😀 Desigur. Mereu ne uităm pe noi când e vorba de cadouri. Nu anul ăsta. 😉 De unde anume poți cumpăra aceste daruri magice de se împart automat la trei? De la un târg cu minunății făcute de mămici, cu mânuțele lor, în sânul familiei. Ce anume poți cumpăra la acest târg? Jucarii, podoabe, decoratiuni, cărți pline de emoții, servicii de grafică și multe alte lucruri. Dar de unde ai scos-o tu pe asta cu 3 în 1? Cadoul făcut celui drag e clar… un lucru sau serviciu cumpărat în târg. Dar cum poate oricare să fie împărțit la trei? Simplu. Când cumperi ceva făcut de o mămică de la acest târg, îi oferi și ei un cadou: posibilitatea de a continua să desfășoare o activitate care îi place, de a munci aproape de copiii ei, de...

Ingrediente pentru Gem DeDude (2)

Linkurile de pe cuvinte sunt puse de mine și sunt legate de acele locuri/obiecte/concepte etc. Nu sunt reclame sau alte prostii. 🙂 1. O dată, când eram mică, înainte să merg la școală cred, eram cu tati în grădina mare, unde se punea porumb. Poate că abia ce se lucrase pământul. Fusesem până în capăt de tot, aproape de casele țiganilor care locuiau de partea cealaltă. Când ne întorceam spre curtea noastră am văzut pe jos ceva ce fusese scos din pământ. O bucată de plastic, de culoare verzuie sau albăstruie. Pe o parte avea adâncituri și colțuri drepte, pe alta era perfect rotunjită. Cel mai probabil era o bucată de jucărie, dar mie mi se părea că descoperisem ceva nemaiîntâlnit. Îmi imaginam că era o bucată dintr-o navă extraterestră. 😀 2. Băutura mea preferată este apa. De izvor. 😀 (Linkul e NSFW. XD) 3. Sunt foarte sensibilă la mirosuri, mai ales la cele artificiale. Orice parfum din comerț îmi face greață, mai ales dacă e proaspăt dat. La fel parfumurile de detergenți (d-aia hainele mele nu miros niciodată a detergent). Dacă simt miros de Domestos sau de ”brăduț” de mașină sau de benzină sau de fum de țigară, cel mai probabil o să îmi fie rău toată ziua sau măcar câteva ore. Am început să fiu afectată în felul ăsta de mirosuri (sau poate mai de grabă de porcăriile pe care le conțin parfumurile artificiale) pe la 15-16 ani. Și e nașpa… trăim într-o lume plină de mirosuri și de oameni care cred că trebuie să își ascundă mirosurile naturale cu unele ”acceptabile”. 🙂 Nu mi se apleacă...