Supă de pui cu găluște (perfectă)

De multă vreme mă chinui cu supa asta de găluște. Mie nu-mi place, oricât de bună ar face-o oricine, dar Mugurul și Mugurina sunt mari fani, așa că era musai să învăț să o fac bine. Iar astăzi am reușit, folosindu-mă de un sfat de la soacră (două chiar), unul de la o vecină și unul dintr-o rețetă de brioșe! După ce a luat câteva guri, Mugurul a zis ”așa să faci supa asta toată viața!” Și ca să fiu sigură că îi dau ascultare, acum repede, repede, scriu rețeta, pentru mine și pentru cine o mai avea nevoie de ea. Ingrediente Pentru supă: Pui – 500g (Să fie cu piele și cu oase neapărat, eu iau mereu spinări, târtițe și alte d-astea de nu le-ar mânca nimeni. Fac supa arătoasă – aurie – și foarte gustoasă. Plus că sunt super ieftine.) Morcovi – 2 Ardei – 2 Albituri – câte o bucată din care aveți (păstârnac, rădăcină de pătrunjel, țelină) Ceapă – 1 mare Sare – după gust Pentru găluște: Ooouă – 2 Griș – 100g (Sau 8 linguri, nici rase nici cu vârf – iei lingura cu vârf și o scuturi încet până nu mai curge din ea… sau îți iei cântar.) Bicarbonat – 1 linguriță Ulei de floarea soarelui – 1 lingură Sare – un vârf de linguriță Metodă de gătit Mai întâi pun carnea spălată (nu frecată, OK? clătită) la fiert, în apă cât să treacă de ea cu 1-2 degete. După ce dă în clocot o las să fiarbă vreo 5 minute. În astea 5 minute o să facă spumă (pe care o adun),...

Cum să faci paste bune

Eu sunt genul de bucătăreasă (wow) care se plictisește să gătească aceleași chestii în aceleași feluri, așa că mereu caut rețete noi.  Cred că la paste s-a plâns bărbatul meu cel mai mult ba că sosul nu e destul de cremos, ba că nu e destul. În ultima vreme am poposit pe saituri străine în căutare de gusturi și metode noi. Rețeta asta e luată de aici, cel puțin ingredientele.    paste – la mine 500g au fost cam la fix la cantitatea asta de sos 2 linguri ulei 1 ceapă, tocată mărunt 1 cățel de usturoi 400 g bacon, cuburi juma’ de cană de vin alb o cană de smântână 300 g spanac congelat, decongelat piper negru juma’ de cană de roșii uscate la soare, hidratate și tocate juma’ de cană de parmezan 2 linguri de muguri de pin (coapte în tigaie uscată la temperatură mare până se auresc și lăsate pe o farfurie la răcit)   Iată metoda mea de gătit:  Cumpără ingredientele cu o săptămână înainte, plănuind să faci pastele a doua zi. Chiar dacă de mult nu ai mai reușit să respecți nici un fel de plan. Oricum, cine vrea mâncare din ingrediente proaspete, nu? Ce suntem noi, hipsteri d-ăia? Așteaptă să adoarmă copilul, apoi grăbește-te. Fierbe pastele cum scrie pe ambalaj. Observă că singura ceapă rămasă în casă e stricată. Pune 2 căței de usturoi în locul ei. Citește abia acum că spanacul trebuie dezghețat. Pune punga în apă călâie. Merge. Rumenește mugurii de pin. Gustă unul, observă că îți face greață, la fel ca hreanul și chimenul. Oh, well… când s-au rumenit frumos pune-i pe...

Supă de hrean

O supă bună, care merge făcută o dată, de două ori pe an, când e sezonul de hrean. Ingrediente Hrean – o bucată – rasă Zeama de la o limetă Unt gras (peste 80%) – 30g Făină albă de grâu – 30 g Făină de năut – 1 lingură rasă (opțional) Lapte – 300ml Apă – 300 ml Supă de oase – 400 ml Sare – 1/2 linguriță Piper alb – 1/2 linguriță Zahăr – 1 linguriță Smântână 16% – 150 g Pâine – 3 felii – făcută crutoane Slăninuță – 50 g Metodă de gătire Se rade hreanul sau se mărunțește la robot, apoi se amestecă cu zeama de limetă și se lasă deoparte. Se taie pâinea cubulețe și se bagă la cuptor, în tavă, pe hârtie de copt. Eu o țin 10-15 minute la 180-200 de grade. Sau se prăjește la prăjitor și apoi se taie cuburi. Se topește untul la foc mic, apoi se adaugă făina de grâu peste el și se amestecă bine până se omogenizează, apoi se adaugă lichidele (apa, supa, laptele). Se dă focul mediu până dă în clocot, amestecându-se tot timpul ca să nu se lipească făina de fund. Când a dat în clocot, se adaugă hreanul. Când dă în clocot iar se dă focul mic și se lasă să fiarbă 5-10 minute, apoi se adaugă sarea, zahărul și piperul și se mai lasă 5 minute. Se amestecă bine smântâna cu 3 polonice de supă, apoi se pune peste supă și se oprește focul. Slăninuța se taie cubulețe și se pune la prăjit la foc mic într-o tigaie încinsă. Când începe să...

Bucătărie ca-n reviste

Mi-a zis cineva de curând că ar trebui să țin bucătăria mai ordonată și mai curată, mai ales că am un copil mic. Bucătăria trebuie să fie FARMACIE, tot insista ea. Vasele trebuie șterse, nu ținute în rastel. Toate sticlele și borcănelele trebuie ținute în dulap, nu pe blat, nu la vedere. Trebuie să fie clar de la început că lenea nu are nici o treabă în povestea asta. Eu și lenea suntem ca două prietene din copilărie, care mai păstrează legătura doar prin Facebook, unde se au la prieteni, dar mai mult de-un like din când în când nu schimbă, și rar, la 1-2 ani, se întâlnesc întâmplător prin vreo vacanță și atunci poate stau de vorbă un pic. Eu i-am răspuns că bucătăria mea nu va fi niciodată așa… că mie îmi place să le am pe toate la îndemână. Și în nici un caz nu voi șterge vasele. Mi se pare o risipă de timp… o “aroganță”, la cât de limitat mi se pare că e timpul meu. Întrebarea pe care mi-a adresat-o după mi-a rămas până azi în cap și nu-mi dă pace.         “Dar tu nu ai văzut cum arată bucătăriile în reviste?” Deci mai nou (pentru mine), nu e de ajuns că o femeie trebuie să se chinuie să arate ca modelele din reviste. Nu… ea trebuie să se chinuie să arate ca modelele din reviste în timp ce își curăță bucătăria până arată ca bucătăriile din reviste. Ha, ha. Dar femeile din reviste NU SUNT REALE. În viața reală, femeile din reviste nu arată ca ele însele din reviste. Exact așa, nici...

Să udăm florile

Viața mea e ca o grădină. Relațiile cu oamenii sunt florile. Apa dată și grija arătată florilor sunt gesturile, atenția pe care o ofer oamenilor. Sporul casei trebuie udat zilnic. Aloele trebuie udat din când în când. Cactusul trebuie udat rar. Mă întreb câte flori uscate am adunat în grădină… La treaba asta m-au făcut să mă gândesc întâmplări din care mi-am dat seama că de multe ori oamenii se așteaptă să fie tratați numai în functie de purtarea lor din trecut, să se facă abstracție de prezent, dacă el nu e favorabil. Un partener de viață are pretenția să fie tratat normal de dragul vremurilor bune chiar dacă recent s-a purtat urât, un părinte are pretenția să fie respectat pentru că te-a făcut mare, chiar dacă faptele lui de acum nu merită respectul tău, un prieten te cheamă la nuntă chiar dacă nu te-a mai sunat de la ziua ta de acum doi ani. Dacă floarea are acum pământul uscat, nu o mai alină cu nimic faptul că a fost cândva udată, chiar și din abundență. Și dacă floarea a murit, nici o cantitate de apă nu o mai învie. Apoi mai sunt și aceia care îneacă florile. Cred că asta e cel mai dificil: să ne dăm seama cu ce fel de flori avem a face. Sunt totuși oameni despre care știm clar că sunt ai noștri, că îi vrem lângă noi mereu sau că nu avem de ales altfel: părinții, socri, soții, copiii, vecinii, colegii de muncă, prietenii apropiați. Toate astea sunt flori care trebuiesc udate des sau foarte des. Personal, cred că floarea răsărită din...