Ingrediente pentru Gem DeDude (3)

1. Pe la 7 ani am scris asta: ”Furnica Este mică, mică, Cât o floricică, Poate și mai mică. Cară și iar cară, Cât e cald ea cară Și pune în cămară.” 2. Pe la 14 ani am scris o nuvelă despre un viitor distopic în care mediul a fost aproape distrus pe Pământ și, pentru a salva umanitatea, adolescenții (sau toată populația, nu mai știu) au fost transportați pe o altă planetă, unde au stat câteva zeci sau sute de ani în comă indusă (sau așa ceva) până când Pământul era din nou pregătit să-i primească, fără ca ei să știe de acest plan. Fiecare adolescent ”dormea” în casa lui. Noua planetă era foarte diferită față de Pământ și, pentru ca impactul psihologic să nu fie prea mare când oamenii se trezesc, pentru fiecare s-a creat iluzia locului în care trăia pe Pământ. Dar cum atunci când au fost puși unii lângă alții nu s-a ținut cont de zona geografică din care veneau, când ieșeai afară puteai vedea o bucată de deșert lângă o pajiște sau o plajă etc. Când s-au trezit, fiecare a descoperit că a fost ținut în viață de o cameră-computer. Acest computer putea fi transferat într-un ceas atunci când voiau să iasă afară. Odată transferat în ceas, fiecare computer păstra abilități speciale și unice. Unul putea crea haine, unul mâncare, unul arme etc. Odată ce și-au dat seama unde se află și de ce, adolescenții s-au grupat și s-au luptat (nu mai știu cu ce) pentru a se întoarce acasă, folosind ceasurile și propriile abilități. Desigur că doi dintre ei erau numiți Cristina și...